Plăcintă ca-n Maramureş

Un kilogram de făină, trei linguri sănătoase de smântână, 300 de mililitri de lapte dulce, un cubuleţ de drojdie desfăcută-n lapte, patru linguri de zahăr, un ou, puţină sare, zahăr vanilat (puteţi să-l obţineţi pe cale naturală, păstrând o păstaie de vanilie în borcanul în care ţineţi zahărul), puţin ulei, coaja de la o lămâie.

Se amestecă toate, apoi se frământă.

Şi se frământă. Şi se frământă. Apoi se mai frământă puţin. După ce a ajuns aluatul fin ca fundul unui copil de trei luni (am văzut prea mulţi bebeluşi în ultima vreme), se acoperă cu un ştergar curat şi se lasă la dospit cam o oră.

Între timp, se spală mărarul şi ceapa verde şi se toacă mărunt.

Ceapa şi o parte din mărar se freacă bine îmbreună cu un bruş de brânză ţaparâşă, zisă şi de oaie, zisă şi frământată (e un caş măcinat fin şi frământat cu sare, lăsat la maturat)

Mărarul rămas (fără ceapă) se amestecă bine de tot cu o bucată sănătoasă de urdă proaspătă şi dulce.

După ce a crescut aluatul (cam de trei ori cât era), se rup bucăţele mici din el, se întind uşor iar pe fiecare bucată de aluat se aşează câte o lingură de umplutură, brânză cu ierburi în cazul nostru.