Maramu' Online

Steve Jobs, co-fondatorul Apple, care a murit la 5 octombrie, dupa ce a pierdut lupta cu cancerul pancreatic, a fost ingropat in mare taina intr-un parc memorial din Palo Alto, California, si nimeni, in afara de rude, nu stie cum arata mormantul sau. Dar, daca ar fi fost inhumat in Cimitirul Vesel din Sapanta, pe crucea lui ar fi stat scrise rime hazlii cu ilustratii pe masura.
” Am pornit intr-un garaj,
Eu, cu inca un amic
Cand PC-ul cel mai mic
Era casa cu etaj

L-am micit cat un purcel
Si-am lipit un mar pe el
(Doar asa, muscat nitel)
I-am pus numai soft util
Nu cacaturi ca Gates Bill

Interfata grafica
S-o-nteleag-o Africa
I-am pus si cos de gunoi
Ca sa stearga orice boi

Visul meu a fost: tot omu`
Sa taciuiasca Iphonu`
Si Isaac cu Mohamad
Sa stea pe chat la iPad

Nu m-a lasat pancreasu`
Chiar de-am dat in urma ceasu`
Moartea mi-a zis ca-i un moft
Ea lucrand la Microsoft”

Sursa: Maramuresul Online
Read More …

Un barbat statea pe veranda cu sotia sa. La un moment dat, spune:
"Te iubesc!"
Sotia raspunde:
"Vorbesti tu sau berea din tine?"
Barbatul:
"Eu vorbesc. Cu berea "



Sotul si sotia in pat, noaptea. Sotul incepe sa-si mangaie cu inteles sotia, care insa ii zice:
"In noaptea asta nu, iubitule, ca maine am programare la ginecolog si vreau sa fiu proaspata".
Sotul refuzat se retrage suparat, dar peste 5 minute ii vine o idee :
"Iubito, dar ai cumva si programare la dentist?"





Femeia de serviciu, proaspat violata, la interogatoriu, descrie cum s-a trezit fata in fata cu faptasul, pe coridor..
-Bine, dar de ce nu ai incercat sa fugi?!?
-Pai unde sa fug, maica? In stanga perete, in dreapta perete, in spate d'abia spalasem.







Sursa: Maramuresul Online
Read More …

Pleacă Ion din sat în America şi devine “John” mare om de afaceri. După un timp fiind în concediu, se întoarce în sat şi oferă fiecărui sătean câte 100 dolari. Toata lumea mulţumită, îl laudă pe John ce băiat bun este. Următorul an, la fel oferă 100 dolari când revine în sat, lumea mulţumită, numai cuvinte de laudă pentru John. În al treilea an, John oferă fiecarui sătean numai 50 dolari. Se întâlneşte Gheorghe cu Vasile:
- Vasile ţie tot 50 dolari ţi-o dat?
- Tot, măi Gheorghe!, zise Vasile nemulţumit.
- Eu nu pot sta aşa, mă duc să-l întreb de ce!…
Se duc amândoi la John, iar Gheorghe îl întreabă:
- Măi John, lumea e nemulţumită în sat, de ce ne-ai dat numai 50 dolari?
- Ştii măi Gheorghe, a venit criza, a intrat băiatul meu cel mic la facultate, au crescut cheltuielile, bani sunt mai puţini, asta e viaţa e greu!
La care Gheorghe către Vasile:
- Vezi măi Vasile, John îşi ţine baiatul la facultate pe banii noştri!

-D-ra Maria, il acuzati pe inculpat ca v-a violat pe bacheta din spate a masinii, spuneti cum s-a intamplat...
-Pai m-a asezat cu picioarele pe manerele alea care sunt deasupra usilor si m-a violat.Din sala se aude un hohot puternic de ras.-Pastrati linistea! Ce-ai dom'le, de ce razi asa, suntem intr-o sala de tribunal!-Va rog sa ma scuzati, da' io am masina de 15 ani si habar n-aveam pt ce sunt manerele alea..




Ion vazand ca Maria nu-i mai raspunde la avansuri isi propune intr-o zi sa rezolve problema. Se duce Ion la Maria si ii zice:
- Fa, Marie ... cand ai sa ma vezi fugind prin curte cu 2 caldari de apa in mana d-apoi sa stii ca mie mi-i a fute si sa te gasesc in pat, auzi?!
La care Maria este de acord.
Prima zi ... Ion fugind prin curte cu doua caldari de apa in mana... Maria fuge in pat si il asteapta ... Ion vine ... si rezolva problema ... a doua zi la fel ... a treia zi la fel ...
Dupa cateva zile insa, pe la miezul noptii, se scoala Maria din pat si-l vede pe Ion fugind prin curte cu doua galeti de apa in mana ... Fata cuminte ce este, se duce repede in pat si il asteapta ... Dupa vreo jumatate de ora ... apare si Ion transpirat tot si-i spune Mariei:
- Faaa! noua ne-a luat foc grajdu si tie ti-arde de futut ?!





Ion, pe patul de moarte:
-Io amu m-oi duce Marie, ca mi-a sosit ceasul.
Asculta aici ce-ti spun.
Maria, suspinand:
- Zi Ioane, si asa oi face!
- Sa tii gospodaria Marie, sa nu vinzi nimic, sa aiba copii astia cand or creste mari.
Maria, suspinand:
- Asa oi face, Ioane…
- Sa dai copii la scoala, sa iasa invatati, Marie!
Maria, suspinand:
- Asa oi face Ioane…
- Si mai vreau, Marie, ca dupa ce m-oi duce sa te mariti cu Gheorghe!
- Da’ Ioane, credeam ca Gheorghe e dusmanul tau de moarte.
- Pai tocmai de-aia…
Ion se duce la medic pentru ca avea scula tare mica. Medicul face si drege cu tratamente si extensii incat incepe sa-i creasca lui Ion scula. Si creste, si creste… La un moment dat ajunge la 40 de cm si Ion zice:
- No, pana aci, ca deja e pre mare!…
Se duce iar la medic insa medicul nu-i da decat o singura solutie: operatia. La care, Maria, ingrijorata il intreaba pe medic:
- Da, domnu’ doctor, cam cat timp va trebui sa poarte Ion a’ meu carjele?
- Da cine a zis de carje? – intreaba doctorul?
- Pai -zice Maria- doar o sa-i lungiti picioarele, nu?!?…
Era odata Ion si Maria.
Ei nu puteau avea copii si sa-u dus la un preot foarte priceput, care le-a spus ca ar trebui sa se duca la biserica din Paris si sa aprinda o lumanare.
Zis si facut.
Peste 6 ani preotul se hotaraste sa le faca o vizita.
Ajunge acasa la ei, suna la usa si deschide usa o fetita.
- Buna ziua mama e acasa?
- Nu, e la spital, la maternitate, s-a dus sa aduca pe lume al saselea copil .
-Si tata?
-S-a dus sa stinga lumanarea.
Maria si cu Ioana mergeau prin padure.
La un momendat Maria spune:
- Ioana, vezi gramada aceea de frunze?
- Da.
- Acolo m-am tavalit eu cu Ion.
Mai merg ele si Ioana spune si ea:
- Uite acolo m-am tavalit eu cu Ion.
Mai merg ele ce mai merg si dau de un lan de grau.
Atunci Maria spune:
- Vezi locul ala liber de grau, Ioana?
- Nu-mi spune ca te-ai tavalit acolo cu Ion.
- Nu.
- Acolo s-a tavalit Ion cand a aflat ca am SIDA.

Sursa: Maramuresul Online





Responsabilitatea pentru continutul comentariilor nu apartine MM Online, ci utilizatorilor care le posteaza.
Maramuresul OnlineMaramuresul Online
Read More …

 - 1. ridica cele 2 capace ale toaletei si toarna in bazin 1/4 cana de sampon pentru animale de companie. 2. prinde pisica si mangaie-o linistitor in timp ce o duci catre baie 3. atentie. cu o singura miscare pune pisica in toaleta si inchide cele 2 capace apoi aseaza-te pe capac. 4. pisica incepe sa se agite si face multi clabuci. nu lua in seama zgomotele care razbat prin capacele toaletei. pisicii de fapt chiar ii place foarte mult sa te ajute. 5. trage apa de 3-4 ori. aceasta actiune provoaca fenomenul de spalare turbo si clatire. 6. roaga pe cineva sa deschida usa casei. asigura-te ca pe traseul baie-usa nu e nimeni. 7. stand cat mai departe poti de toaleta, ridica rapid cele 2 capace. 8. pisica iese cu viteza din toaleta, baie si casa. odata ajunsa afara se usuca. 9. toaleta si pisoiul stralucesc de curatenie. 10. pt o toaleta si o pisica impecabile, repeta pasii 1-9 cel putin o data pe zi.
 Cu respect, Cainele


Sursa: Maramuresul Online
Responsabilitatea pentru continutul comentariilor nu apartine MM Online, ci utilizatorilor care le posteaza.
Maramuresul OnlineMaramuresul Online
Read More …

- Adevarul ascuns despre executia a 29 de oameni intr-un sat din Maramures
Multi ani, cel mai crud eveniment petrecut in Maramures in timpul ocupatiei hortiste a fost invaluit in misterul creat de variantele diferite enuntate de propaganda comunista din Romania si Ungaria. Dincolo de valul sovin sau revansard, am cautat adevarul despre masacrul de la Moisei si despre asasinarea celor 29 de romani de jandarmii hortisti. Urmeaza reconstituirea cutremuratoare a zilei de 14 octombrie 1944.

In Maramures, cei patru ani de ocupatie hortista a nordului Ardealului (1940-1944) s-au sfarsit violent, evenimentele fiind consemnate in diferite variante, in functie de nationalitatea semnatarilor respectivelor lucrari. In urma cu 67 de ani, la 14 octombrie 1944, pe drumul principal ce duce spre Borsa, 29 de romani din Targu Mures, Cluj si Maramures au fost inchisi in doua case de la periferia satului Moisei si au fost executati de jandarmi din armata maghiara a lui Horthy Miklos.

Cu ajutorul specialistilor, a putinelor documente pastrate in arhive si a martorilor oculari am incercat sa aflam, dincolo de valul propagandistic, sovin sau revansard, adevarul despre masacrul de la Moisei, cel mai crud episod petrecut in Maramuresul din timpul ocupatiei hortiste.

Intrarea hortistilor in Maramures
La doar cinci zile dupa Dictatul de la Viena, cand “arbitrii” Joachim von Ribbentrop si Galeazzo Ciano, ministrii de externe ai Germaniei hitleriste si Italiei facsiste, atribuiau Ungariei lui Horthy Miklos Ardealul de nord, in zorii zilei de 5 septembrie 1940, prima unitate maghiara din Armata I, care avea un efectiv de 208.000 militari, trecea frontiera pe la Sighetu Marmatiei ajungand pana in Ocna Sugatag.

In 7 septembrie, armata hortista a intrat in Baia Mare, primirea oficiala fiind facuta in centrul vechi al orasului de catre autoritati, in frunte cu Alexandru Rakoczi, primul dintre cei sapte primari pe care i-a avut orasul in timpul celor patru ani de ocupatie hortista.

Rapoarte oficiale despre omoruri
In raportul Secretariatului de Stat pentru nationalitati privind situatia din Ardealul de Nord, in perioada 30 august 1940 - 1 noiembrie 1941 sunt mentionate 919 omoruri, 1.126 de schingiuri, 4.126 de batai, 15.893 de arestari, 124 de profanari, 525 de devastari colective si individuale, precum si 218.919 de expulzari ale ardelenilor romani peste linia de demarcatie impusa prin Dictatul de la Viena.

Un raport al protopopului greco-catolic de Baia Mare, intocmit la sfarsitul anului 1944 la solicitarea episcopului Alexandru Rusu, dezvaluie ca „imediat dupa 23 august 1944, in majoritatea localitatilor au avut loc arestari, ucideri, violente”. “Au fost arestati, pe o durata de doua-trei zile, crediciosi, intelectuali si preoti, fiind transportati sub amenintarea baionetei la sediul Tribunalului din Satu Mare sau la sediul legiunii de jandarmi”, a precizat seful serviciului Arhivelor Nationale Maramures, Klara Guseth.

In Baia Mare, 35 de persoane au fost inchise, la Dumbravita, preotul satului, invatatorul, directorul scolii din Rus si mai multi elevi au fost inchisi in celule de circa patru metri situate in sediul Tribunalului din Satu Mare. “Cand au fost dusi la subsolul cladirii, acestia au intalnit aproximativ 300 de cetateni, adunati din Baia Mare, Satu Mare, Oas si Seini”, a mentionat Guseth.

Cruzimile hortistilor, consemnata in acte
Raportul clericilor greco-catolici din Maramures mai consemneaza impunerea maghiarizarii numelor romanesti, rechizitionarile facute de armata maghiara, din toate comunele fiind confiscate vite, cai, trasuri, alimente si obiecte de valoare, abuzurile, insa si crimele, unele accidentale, cauzate de focuri razlete, altele voluntare, crude.

„La Baita, administratie maghiara a decis ca lucratorii de la mina sa fie dati afara. Documentul mentioneaza si victimele. La Bozanta Mare a fost ucisa de gloantele armatei germano-ungare care stationa in comuna Busag o batrana. La Bozanta Mica a murit lovit de un obuz fostul cantor Vasile Pop si au fost raniti Maria Nedelea, Leo Iosif, Ana Dorca, Maria Tarta si Ioan Gorgan. La Busag, a fost impuscata calugarita Onita Chiroaie, ascunsa in pivnita preotului din Cicarlau, vaduva Pop Linca (nascuta Gavrilas), Ghita Vasile si Muntean Gavril. De asemenea, se mentioneaza un atentat nereusit, comis de un politist ungur turmentat asupra avocatului Ioan Campian, care se afla pe mosia sa din Grosi. La Buzesti, o femeie omorata de un obuz, la Satu Nou de Sus politistii unguri din Baia Mare l-au impuscat pe Petru Secui, la Mocira, in 14 octombrie, au fost impuscati sublocotenentul in rezerva, invatatorul de limba romana Ioan Groze din Sieu, notarul Vasile Cherestesiu si multi, multi altii”, e enumerat directorul Arhivelor Nationale - Maramures.

Masacrul de la Moisei
Insa cel mai dur episod a fost masacrul comis de jandarmii hostisti in doua casute din lemn din Moisei. Acolo au fost executati 31 de romani, doi supravietuind in mod miraculos.

In 1980, directorul muzeului judetean de istorie, Valeriu Achim, i-a cerut actualului director al Muzeului de Etnografie, Gheorghe Robescu, pe atunci muzeograf, sa porneasca demersurile privind transformarea in muzeu a singurei case care mai exista. In urma documentarii, muzeografii baimareni au corectat erorile din primul monument ridicat chiar deasupra gropii comune, aflat langa actuala casa memoriala, si care consemna acolo au fost ingropati „29 de partizani romani”.

„In prima faza, monumentul din stanga drumului avea o placa comemorativa cu cei 29 de partizani si o stea rosie in varf. Noi am scos placa comemorativa si am dat jos steaua rosie. Mi-aduc aminte ca n-avea nimeni curajul sa dea jos steaua rosie si, pana la urma, un coleg de-al meu, George Maria Banu, a dat-o jos cu un baros, dupa care am pus acolo o stema a Romaniei pe care am luat-o din biroul primarului. Am pus si o placa comemorativa, in care spuneam ca acolo au murit 29 de oameni, dar nu partizani, ci membri ai unor unitati de munca fortata”, a declarat Gheorghe Robescu.

Satul a fost ars din temelii
In pofida faptului ca masacrul a avut loc in plina zi, in jurul amiezii, istoricul Gheorghe Robescu si localnicul Vasile Tomoioaga (76 de ani) au explicat motivatia numarului scazut de martori oculari.

„Satul fusese evacuat din cauza ca se apropia frontul si aproximativ 260 de case fusesera incinerate. Deci, in momentul in care a avut loc masacrul nu era aproape nimeni acolo. Un martor, cu care am discutat si eu, era fratele lui Elena Stetcu, femeia de la care am achizitionat noi casa pe care am transformat-o in muzeu. Omul se barbierea in casa si cand a vazut ca se opreste un camion si a fugit peste apa - la vremea respectiva casa avea o usa in spate”, a precizat Gheorghe Robescu.

Localnicul Tomoioaga, copil la vremea aceea, isi aduce aminte de momentul evacuarii satului. „Pa oameni i-o scos de aici si i-o dus la vreo 40-50 de kilometri, ca aici o batut tare «katiusa» rusilor, batea meter la meter. Si apoi o aprins comuna, o ars toata! O dat foc si la hondio lu’ Alexa lu' Iosca (n.r., cooperativa) si la fabrica din Viseu, la tat, nimic n-o ramas...”, a spus.

„Era un om inchegat in sange”
Pe atunci in varsta de 9 ani, Tomoioaga spune ca familia sa s-a retras in Sieu. „In cee' zi, noi am vinit cu mama, cu caruta, sa vedeam ce-i p-acasa. O fo' tat ars. Si am stat la fantana s-am adapat caii, cand am vazut ca din jos vin o ceata de oameni, vreo trizaci, tati insirati, si tri cenderi unguresti, cu pene, unu inainte si doi cu automatele inapoi. O fost zaua, pa la 11. Si la fantana i-o lasat sa poposeasca si o zas oamenii aceia cata mama: „Matusa, cumva n-ai spanz (n.r., planta toxica - aplicata pe piele, sub forma de cataplasma, grabeste vindecarea si alina durerea)? Sa ne dai sa tragem la picioare, ca ne duce la front.”. Apoi le-o dat incolonarea, ca-i duce la razboi. In sat nu era nime', pustii... I-o bagat in casa aceea si i-o impuscat. O zas ca le da mancare...”, a povestit Tomoioaga.

Impreuna cu mama sa, Vasile Tomoioaga a inoptat la niste vecini, „peste apa”. „Noaptea-ntr-o vreme, pa la 1-2, am auzat ciocanit la usa. Era un om inchegat in sange. Zace cata mama: „Matusa, aceia trizaci care ne-am dus, ne-o impuscat aici la Valea Hotarului. Ne-o bagat intr-o casa, ne-o impuscat si eu cum am stat jos o pticat pasta mine s-am stat pana n-am mai auzat nimic s-am iesit de sub ei”. El o vinit pa apa, ca era minat terenu', pana la casa ceie, la baba Suioaie. Si baba i-o dat izmene si camasa si s-o imbracat. Acela o fost Vlad Ion din Salistea. S-apoi o plecat acela in zorul zilei...”, isi aminteste Vasile Tomoioaga.

Pe langa intalnirea cu unul dintre supravietuitori, teribilismul varstei i-a dat ocazia lui Vasile Tomoioaga sa poata relata astazi si imaginile din casa mortii.

„Dimineata o intrat in sat rusii, cu tancuri, masini, calare pa vaci, pa boi, care pa ce. Si tati erau beti: „Votca, votca”. Numa' beau si mereau inainte. Si ne-am dus cu ei pana la Sieu, o zas ca vin fratii nosti. De acolo, am vinit iara acasa si mai cu un baiat de aici si ne-am dus la casa unde o impuscat oamenii, sa catam ceasuri la ei, ca nu erau ceasuri atunci. S-am ajuns acolo, erau oamenii cu fata-n sus, ochii deschisi, tat sange erau in gura si cand i-am vazut, n-am mai catat ceasuri, am fo' dusi, am fujit, ne-am temut de ei. S-am scos vitele apoi s-am stat aicea pe un deal, no”, a povestit Vasile Tomoioaga.

Ce “crime” au savarsit cei ucisi de hortisti?
Ce vina aveau cei 31 de oameni inghesuiti de jandarmii hortisti in casutele pipernicite din Moisei si impuscati cu sange rece? Propaganda Partidului Comunist Roman a acreditat idea ca erau partizani, adica luptatori pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, iar maghiarii, ca erau “tradatori”. In fapt, 27 erau muncitori romani din Mures si Cluj din detasamentul de munca de langa Leordina, obligati de hortisti sa execute constructii de aparare cu caracter militar.

„Acea unitate de munca fortata era condusa de un sublocotenent din judetul Mures, Bodonyi Kalman, care a avut o usoara afectiune cerebrala si a plecat la spital in Satu Mare. In lipsa acestuia, oamenii au incercat sa ajunga la casele lor si au fost prinsi”, a explicat Gheorghe Robescu.

Printre cei asasinati au fost si patru maramureseni din Viseu, Moisei si Sacel. „Celor doi din Viseu, Andreica Ioan Vivat si Vasile Ivascu Dragan, li s-au rechizitionat vitele de catre armata maghiara. Ei s-au dus la comandament sa-si primeasca vitele inapoi si acel comandant le-a dat un biletel pe care scria in ungureste: „Purtatorii acestui bilet sunt tradatori de tara”. Si cand au ajuns cu biletul la forul ierarhic superior, au fost imediat arestati. In ceea ce-l priveste pe Tomoioaga, singurul din Moisei, a adapostit un parasutist rus”, a precizat Robescu.

Dilema executiei
Batranul localnic Tomoioaga se intreaba si astazi de ce romanii, de cinci ori mai multi decat jandarmii maghiari, nu s-au impotrivit executarii sentintei capitale, chiar daca erau neinarmati? „O stat tri garzi, la capat, cu palarii verzi, turnate, cu pene mari, albastre. Ceia erau cenderi unguresti, cu automatele-n grumaz. Da ceia trizaci putea sa-i dezarmeze, ca nu era nimeni pa aici. I-o impuscat ca o fo’ romani si s-o aliat cu rusii”, crede batranul Tomoioaga.

Istoricul Robescu ia in calcul faptul ca muncitorii erau slabiti si nu exclude faptul ca ar fi fost bagati in cele doua case printr-un siretlic. Iar unul dintre supravietuitori, viseuanul Ivascu Vasile Dragan, a povestit ca n-aveau nicio sansa si l-a dat exemplu pe consateanul sau, Andreica Ioan Vivat, care s-a impotrivit, insa hortistii l-au strapuns cu baionetele si apoi l-au impuscat.

„Multi se intreaba de ce au fost executati in case. Pentru ca se apropia frontul si probabil vroiau sa amortizeze sunetul. Au fost bagati in casa, li s-a dat voie sa fumeze cate o tigara si apoi au fost informati ca au tradat statul maghiar si ca sunt condamnati la moarte. Cei doi supravietuitori, Vasile Peteanu din Cluj si Vasile Ivascu Dragan din Viseu, au scapat pentru ca au cazut altii peste ei si nu i-au atins gloantele. Peteanu a fost ranit la umar si la cap, deasupra urechii, avea un sant - i-am pus mana pe tampla si se simtea santul facut de glont”, a explicat Robescu.

“Parca plangeau si lumanarile”
Timp de 17 zile, nimeni nu s-a incumetat sa-i ingroape. „O stat acolo doua saptamani si jumatate, o-nceput a putrezi. S-apoi o fo' un nacajit de om, de pa un deal de aici, ii zicea Dumitru Balha, si omu' acela o vinit si-o facut o groapa doi pa doi. Si-i lua, da' sa rumpeau in doua, si-i ducea c-o roaba si ii arunca acolo, daraburi asa”, spune localnicul Tomoioaga.

„Era un miros infiorator. Boii de la carul cu care trebuiau sa-i duca la groapa comuna au refuzat sa se apropie. Si au fost pusi in niste cearceafuri si dusi cu o sanie. O zi intreaga a durat inmormantarea. In vara anului 1945, cateva sotii a celor impuscati au venit la Moisei si s-a tinut un parastas acolo, la groapa comuna. Una dintre femei povestea ca din cauza caldurii, lumanarile s-au curbat si au inceput asa sa arda cu capul in jos. Parca plageau si lumanarile...”, a spus Robescu.



Astazi, la Monumentul de la Moisei, urcand cele 44 de trepte care te apropie de cer, cate una pentru fiecare an dupa 1900, pentru a marca data masacrului celor 29 de romani fara vina, privirea iti salta pe cele 12 masti verticale, rugi inaltate spre cer, ca un Stonehenge maramuresean, numite de scriitorul Simion Pop “fastuoase si laice table de legi”. Conform acestor legi, transpunerea in cuvinte a simbolurilor primei si ultimei masti suna asa: “sa nu se mai traga in oameni nevinovati” si “sa nu mai existe lagare ale mortii”.
Sursa: Emm.ro
Read More …

Maramureşul te aşteaptă să descoperi tradiţiile comunităţilor umane armonios întregite de spectaculozitatea naturii. Vârfuri montane alb-înzăpezite, păduri întinse, cascade şi cursuri naturale de apă, diversitatea plantelor şi animalelor demult dispărute în alte zone ale Europei, oameni având port popular viu colorat şi trăind o viaţă ce păstrează multe elemente ale trecutului, aratul cu bivoli, căruţe trase de boi, cergi vopsite cu extracte de plante, ceramica ancestrală, case de lemn, porţi sculptate şi biserici patrimoniu UNESCO, dansuri şi obiceiuri străvechi, toate aşteaptă să le descoperi pentru tine. Petrecerea câtorva zile în lumea aparte a "Ţării Maramureşului" va fi o experienţă de neuitat care probabil că te va face dornic să revii şi altădată.
Fiind înconjurat de munţi, Maramureşul a rămas relativ izolat, permiţând păstrarea unui stil de existenţă care în alte locuri a căzut de mult pradă uitării. Portul popular viu colorat, vizibil mai cu seamă în zilele de [Carutas] sărbătoare, reprezintă o mare atractivitate a valorilor autentice ale Maramureşului. Păşunatul montan, cu stâne de vară, cositul fânului, exploatarea şi prelucrarea tradiţională a lemnului sunt caracteristici care dau o notă aparte peisajului. Spectaculoasele biserici de lemn aflate în patrimoniul UNESCO, porţile sculptate şi casele de lemn, femeile care torc în faţa porţii, ţes apoi vopsesc cergile de lână, cu vopsele extrase din plante, toate merită să le vezi pe viu. Săniile trase de cai, obiceiurile de iarnă cu integrarea tradiţiilor precreştine, aratul câmpului cu plugul tras de bivoli sau de cai, căruţele trase de boi sunt secvenţe de viaţă fotografiate debordant de către turiştii care au şansa să viziteze zona.
Pietrosul Rodnei, 2303 m, este cel mai înalt vârf al Carpaţilor Orientali. Munţii [Muntii Rodnei] Rodnei prezintă circuri glaciare şi văi săpate de gheţari, creste ascuţite, lacuri glaciare, unele în salbe. Putem admira splendidele flori de colţ din zonele calcaroase, dar există aici şi plante endemice (cum este opaiţul), care pe întreaga Planetă pot fi întâlnite doar aici. Uriaşa diversitate floristică este o mare valoare naturalistică. Fauna interesantă a munţilor înalţi este reprezentată de caprele negre săltând pe stânci sau marmote ţipând ascuţit. Aici putem vedea acvile de munte rotindu-se în aer sau alţi locuitori ai munţilor cum sunt cocoşul de munte şi cocoşul de mesteacăn. Cascada Cailor are 80 de metri cădere de apă, dar găsim aici şi peşteri neumblate, cu speleoteme interesante şi o faună cavernicolă ce aşteaptă să fie cercetată. Borşa, prin pârtiile sale de ski, a devenit o atracţie importantă a regiunii, aici aflându-se şi cea mai mare trambulină naturală de ski din Europa.
Creasta Cocoşului este o spectaculoasă formaţiune vulcanică, care de sus oferă o belvedere asupra peisajului munţilor vulcanici Igniş-Gutâi-Ţibles.[Creasta Cocosului] Pereţii de stâncă abrupţi, verticali, au trasee de căţărare.
Maramureşul deţine păduri întinse şi diverse, de la molidişuri la făgete şi gorunete, compacte sau întrerupte de fâneţe. Aceste habitate reprezintă şi mediul de viaţă al carnivorelor mari, o bogăţie cu care România se poate mândri în Europa: urşii, lupii, râşii, animale care asigură ca ecosistemele să rămână sănătoase şi funcţionale. Tradiţional, păşunile alpine sunt păşunate cu turme de oi, păzite de păstori si de câini ciobăneşti pe întreaga vară, în faţa carnivorelor mari cu care ele se află într-o milenară convieţuire.
Păşunile şi fâneţele sunt habitate secundare, formate prin interacţiunea naturii cu activităţile pastorale umane. Păşuni montane pe care se plimbă liniştite turme de oi păstorite de dârzi ciobani şi câini, sau fâneţe presărate cu căpiţe si clăi estetic integrate în peisaj, arată interacţiunea zilnică a omului maramureşean cu natura în care trăieşte. Plimbările prin zonele proaspăt cosite sau pe poteci şerpuind între fâneţe şi păduri, în liniştea odihnitoare a sunetelor naturii, pot fi o experienţă inedită pentru omul citadin al zilelor noastre. Numeroase specii de plante, cum sunt orhideele, precum şi numeroase insecte, cum sunt fluturii cu desene şi culori fascinante, sunt vietăţi ale acestor medii de viaţă. Aici este locul de hrănire atât al ierbivorilor sălbatice (cerbi, căprioare etc.) cât şi a celor domestice (cai , oi, vaci, bivoli etc.), iar noaptea. mistreţii ies din desişuri.
Peisajul cuprinde şi livezile bătrâne aflate pe sub păduri, cu pomi reprezentând soiuri străvechi, cu meri şi pruni din care se face tradiţionala pălincă, "o apă de foc" dublu distilată, care este parte a vieţii localnicilor sau a vizitatorilor.
[Natura]Habitatele acvatice sunt şi ele foarte atractive peisagistic şi reprezintă o mare valoare naturală. Merită vizitate lacurile glaciare alpine, cu apa transparentă în care se oglindeşte albastrul cerului. Ape locuite de păstrăvi, curgând tumultuos sau prăbuşindu-se în cascade, ori mlaştinile de turbă (sfagnete) cu ale lor plante carnivore (Drosera) rezervă o nesperată frumuseţe celor care ajung să le cunoască. Cursurile Vişeului, Vaserului, Marei , Cosăului, Izei şi Tisei, cu ale lor braţe si revărsări, cu meandre, păduri de luncă şi bălţi, sunt zona unde trăiesc lostriţa şi vidra, numeroase libelule si păsări acvatice. Pescuitul tradiţional, cu vârşe şi plase, încă se mai practică în unele comunităţi. Femei care spală în râu sau vâltori pe pâraie cu ape înspumate, câte o moară cu uriaşe roţi de lemn sunt şi ele spectaculoase.
Peste tot, prin munţi, păduri, fâneţe şi păşuni sau pe lângă ape, poţi descoperi fascinanta lume vie, ecosisteme compuse din numeroase fiinţe mărunte sau mari care pot trăi doar împreuna. ştiinţa a constatat că supravieţuirea civilizaţiei umane pe termen lung depinde de capacitatea noastră de a nu distruge echilibrul acestor ecosisteme la nivel global. în multe privinţe Maramureşul poate fi un exemplu.
De-a lungul cursurilor de ape, se înşiră satele maramureşene care ne atrag prin valorile culturale autentice. Putem vizita meşteri cioplitori sau pălărieri, femei care fac zgărdane şi alte podoabe, cergi de lână, ţesături de cânepă crescută lângă casă, ori haine tradiţionale caracteristice fiecărei comunităţi, fiecărui anotimp şi fiecărei vârste. Avem ocazia să vedem oameni la munca câmpului, purtând ie, opinci, straiţă, cojoc, pălărie de paie şi alte obiecte de vestimentaţie demult dispărute din ceea ce este caracteristic pentru lumea noastră globalizată. Satele sunt locuite de oameni aparţinând diferitelor naţionalităţi, români, ucraineni, maghiari, germani, evrei, ţigani si altele. Această diversitate de comunităţi care se întrepătrund, a dus la o mare varietate în privinţa arhitecturii, a portului şi tradiţiilor pe care le putem vedea în Maramureş.
În sate, găsim pensiuni agroturistice în care putem savura liniştea şi înţelege realitatea Maramureşului, putem să alegem să gustăm mâncăruri tradiţionale "eco" şi să bem pălincă împreună cu gazdele ospitaliere. Putem auzi seara tălăngile, putem privi vacile cum coboară de la păşune şi se îndreaptă pe uliţele satului spre case. De-a lungul Vaserului, trenul forestier este o altă atracţie turistică, dând ocazia întâlnirii cu trecutul şi prezentul exploatărilor de lemn din Munţii Maramureşului.
[Datini si Obiceiuri][Datini si Obiceiuri]
Sighetu Marmaţiei, centrul Maramureşului Istoric, este atestat istoric din anul 1326. Privit de sus, de pe dealul Solovan de la marginea Munţilor Igniş, localitatea pare dominată de bisericile construite cu multe sute de ani în urmă, care îşi înalţă turnurile mult deasupra altor construcţii. O plimbare prin Centrul Vechi, ne familiarizează cu arhitectura caselor foştilor evrei comercianţi, a construcţiilor administrative - fosta Prefectură a Maramureşului, Primăria, precum şi cu centrele culturale - Palatul Cultural şi diferitele muzee. De la casa Ellie Wiesel, personalitate născută la Sighet, deţinător al premiului Nobel pentru Pace, până la Monumentul Holocaustului şi Muzeul Victimelor Comunismului, putem să ne familiarizăm cu istoria recentă, pe care trebuie să o cunoaştem, ca ea să nu se mai repete. Muzeul de Istorie, cu ale sale topoare din epoca de piatră, vârfuri de săgeţi şi diferite podoabe din bronz, argint sau aur, săbii şi documente relevante, Muzeul de Etnografie, Muzeul de ştiinţele Naturii, Muzeul Satului, toate oferă şansa de a cunoaşte mai bine trecutul acestei superbe zone.
Turismul ecologic şi cultural în Maramureş îţi poate deschide noi perspective asupra naturii şi a tradiţiilor păstrate în zona unde experţii geografi austro-ungari au stabilit că este centrul geografic al Europei.
O vizită în Maramureş poate fi. începutul, amplificând dorinţa revenirii, o cunoaştere a simplităţii complexe a acestor oameni, care acum sunt cetăţeni ai Uniunii Europene
Read More …