...îşi îmbogăţeşte zestrea de patrimoniu cu mai multe instalaţii tehnice foarte vechi.
Muzeul satului din Sighetu Marmației (foto: Adrian Marchiș)
Muzeul, înfiinţat cu exact trei decenii în urmă, la 30 mai, este ca o rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească şi creează imaginea satului tipic maramureşean, cu uliţe şi poteci care duc la biserică.
Spaţiul muzeistic este alcătuit din peste 30 de locuinţe din secolele XVI-XVII, unele mobilate cu piesele originale, cu acareturi, instalaţii tehnice şi celebrele porţi maramureşene. În anii trecuţi, colecţia existentă a fost completată cu locuinţe specifice etniilor ucraineană, maghiară şi evreiască.
Instalaţiile tehnice la care se lucrează acum, mori, pive, vâltori, o pălincie, sunt aşezate la marginea muzeului satului, pe malul văii Ronişoara şi întregesc satul primordial tradiţional. S-au restaurat doua mori, din care una este datată "În Anul Domnului 1570" şi este, se pare, cea mai veche de pe teritoriul României.
Toate aceste instalaţii tehnice vor deveni funcţionale, odată cu deschiderea acestui sector muzeal pentru marele public, în 30 aprilie. Adrian Marchiș a fost acolo și relatează.
In Romania codurile postale sunt reprezentate de o serie de 6 cifre, acestea au rolul de a identifica mai bine o adresa postala. La inceputul anilor 1960, Germania devine prima tara care introduce codurile postale. Fiind urmata de marea majoritatea tarilor cu exceptia unora care nu au deloc acest sistem sau il folosesc in mod limitat. In Romania debutul codurilor postale a avut loc in 1974, fiind format dintr-o serie de 4 cifre. In anul 2003 s-a dorit extinderea codurilor pana la nivel de strada. Aceasta codificare detaliata intra in vigoara in data de 1 mai 2003.
Cele 6 cifre au semnificata urmatoare: - Prima cifra semnifica cele zece regiuni postale in care este impartita Romania si este alcatuita dintre cifre cuprinse intre 0 si 9 - A doua cifra semnifica judetele componente ale unei regiuni din tara. - Ultimele patru cifre semnifica dpdv. postal , orase, resedinte, sate, strazi sau imobile.
An de an, cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui.
În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfântul Mormânt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. După procesiune, Patriarhul intră cu 33 de lumânări în Sfântul Mormânt, unde se crede că Lumina Sfântă coboară şi le aprinde. După acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în biserică. Evenimentul este considerat de către adepţii creştinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Deşi a fost descrisă în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început să fie documentată sistematic începând cu 1106, când a fost menţionată în scrierile călugărului rus Daniel. Controverse de-a lungul istoriei Încă de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doză serioasă de scepticism asupra acestui fenomen, însă acesta era tolerat pentru că pelerinii ce călătoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciaţi, aceştia au izgonit preoţimea ortodoxă şi au descoperit că miracolul a încetat să mai se producă. Absenţa pelerinilor şi a taxelor plătite de aceştia l-au convins pe regele Baudouin să le permită preoţilor ortodocşi să revină în Biserica Sfântului Mormânt, însă întâmplarea a amplificat scepticismul. Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de căpătâi, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul". O altă sursă istorică la care apelează scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească. În jurnalul pe care l-a ţinut, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că «miracolul» este de fapt o fraudă. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901. Victoria Clark, corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer în anii '90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată Holy Fire: The Battle for Christ's Tomb. Jurnalista relatează că în secolul al XIX-lea, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic, însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată. Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului. În 2001, un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonia de la Ierusalim a dezvăluit pentru The Telegraph secretul Luminii Sfinte. "Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă - ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani - pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi", a mărturisit el. Ipoteza unei lămpi cu o vechime de 1500 de ani nu pare a fi prea credibilă. Cea mai plauzibilă explicaţie a fost oferită acum câţiva ani de un specialist grec, care a studiat fenomenul timp de mai mulţi ani. Fosforul, cheia Luminii Sfinte? Pentru că Patriarhul nu poate pătrunde cu surse de foc în biserică, fiind controlat de autorităţile israeliene, scepticii au explicat că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care acesta le ia cu el în Biserică. Dacă acestea sunt impregnate cu fosfor alb, nu este nevoie de o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed, tinde să ia foc spontan. Un istoric grec, Michael Kalopoulos, a făcut o demonstraţie în direct la o televiziune din Grecia, arătând cum lumânările folosite de Patriarh se pot aprinde fără a avea nevoie de o sursă de foc. În imaginile video de mai jos se poate observa cum cercetătorul grec înmoaie vârful lumânărilor în fosfor, iar acestea se aprind apoi de la sine :
Pentru a amâna aprinderea flăcărilor, lumânările pot fi apoi înmuiate într-un solvent organic, fosforul urmând să ia contact cu aerul abia după ce acesta se evaporă. Calităţile fosforului erau cunoscute încă din antichitate, spune Kalopoulos, fiind folosit de magicienii din Caldeea în secolul V î.e.n. De asemenea, Strabon descrie folosirea sa de către babilonieni în Geographica, lucrare publicată în anul 23 e.n. Lumina Sfântă în viitorul apropiat Chiar dacă a rezistat timp secole, în ciuda scepticilor care au acuzat fenomenul de fraudă, Lumina Sfântă ar putea fi afectată de o constrângere practică: necesitatea asigurării ieşirilor de incendiu. Autorităţile israeliene sunt îngrijorate de faptul că Biserica Sfântului Mormânt are doar o singură intrare, nerespectând astfel regulile de siguranţă ce impun prezenţa unei ieşiri de urgenţă care să poată fi folosită în cazul unui incendiu. În timpul procesiunilor de Paşte peste 10.000 de credincioşi se înghesuiesc în biserică, alte câteva mii aflându-se în exteriorul clădirii. Autorităţile israeliene se tem că un foc sau o îmbulzeală necontrolată în timpul ceremoniilor de Paşte ar putea duce la o adevărată tragedie. Temerile sunt susţinute de precedentul din 1834, când sute de persoane au murit călcate în picioare şi sufocate atunci când mulţimea s-a speriat şi a încercat să iasă din biserică. Principala problemă este că Biserica este precis împărţită între ortodocşii greci, romano-catolici şi armeni, alte culte (precum cele ale etiopienilor, copţilor şi asirienilor) având de asemenea drepturi. Fiecare centimetru al clădirii este repartizat uneia din cele 6 Biserici conform unei înţelegeri ce datează de 155 de ani. Construcţia unei ieşiri de incendiu s-ar face doar pe teritoriul aparţinând unuia dintre aceste culte, însă niciuna nu este dispusă să cedeze. De asemenea, autorităţile israeliene nu pot impune construirea ieşirii de incendiu, pentru că suveranitatea Israelului în Oraşul Sfânt nu este recunoscută la nivel internaţional, iar fiecare dintre 6 Biserici are susţinerea unui guvern, cel puţin. Patriarhul Ierusalimului a avertizat autorităţile israeliene că este extrem de dificil să intervii în echilibrul agreat de cele 6 culte: "Biserica este precum o casă în ruine - dacă scoţi o piatră, rişti să se prăbuşească cu totul". Astfel, problema nu pare a avea o soluţie pe termen scurt, accentuându-se riscul ca, în viitor, un miracol să se transforme într-o tragedie.
Sursa : PaulaSeling.ro / Cu permisiunea voastra am sa imi reindrept atentia spre primul album pe care l-am realizat pentru Sfintele Sarbatori de Paste si am sa va spun cateva cuvinte despre cantecele pe care le contine.
"Ave Maria" este primul cantec pe care l-am inregistrat , pe vremea cand nu stiam ca urma sa inregistrez un album cu cantece despre si pentru Dumnezeu. Am lucrat piesa cu Calin Ionce, prieten drag si muzician de exceptie, al carui nume l-ati mai intalnit in colaborarile mele. Piesa a fost inregistrata pentru albumul “Din darul magilor”, colectie de Sarbatori pe care Fundatia Culturala Phoenix a oferit-o publicului timp de cativa ani.
Apoi am inregistrat “Ridica-voi ochii”, intr-o varianta pe care nu stiu daca voi putea sa o egalez vreodata, ca interpretare, pentru ca, dincolo de muzica si de cuvinte, aceasta varianta a piesei are o energie aparte, are o traire intensa, o framantare combinata cu o stare pozitiva, plina de speranta. Chiar eu, ascultand-o, simt ca trebuie sa privesc inainte cu incredere, cu dorinta de a gasi calea spre Dumnezeu, de a lumina si cele mai ascunse locuri ale sufletului prin nevoia de Dumnezeu si de Cer, si, atunci doar cand EL vrea, de a fi un mesager prin exemplul faptelor, prin puterea gandului … E un cantec care te face sa analizezi lucrurile gresite, te indeamna sa lupti cu tine insuti si cu defectele tale si, in acelasi timp, te imbie sa te abandonezi planului divin. "Ridica-voi ochii" se gaseste pe albumul “Colinde si cantece sfinte” din 1998 , un album cu piese interpretate jumatate de Narcisa Suciu, jumatate de mine.
Ca si "Ridica-voi ochii" , "Auzi acum, Cerule" l-am inregistrat impreuna cu Calin Ionce pentru primul meu album cu cantece de sarbatori scos in 2002 , intitulat “Albumul de Craciun” . Tot aici se regaseste si "Ruga " lui Vali Sterian pe versuri de Corneliu Coposu (gasesc important sa precizez ca versurile au fost scrise de acesta in perioada sa de detentie politica).
Albumul “De sarbatori” , scos in 2006 , contine cantece pe care le-am produs si orchestrat personal, in totalitate, si este primul material lucrat in studioul propriu. Pe acesta se gasesc cantece pe care le-am invatat dintr-o carte primita de la Parintele Avram Gheorghe de la Manastirea Valea Mare , dintre care 3 sunt bisericesti : “O, ma-ntorc”, “Asa vorbeste Domnul Slavei”si “Cruce sfanta, parasita”. In 2009 am ascultat un cantec bisericesc deosebit de frumos in interpretarea simpla si curata a unei dragi prietene de familie – Ani Matesan . Cantecul se numeste “A mai trecut un an” si este cel care da titlul albumului de sarbatori scos in 2010 ; dupa indelungi cautari, am aflat ca este un cantec scris de Nicolae Moldoveanu pe versuri de Traian Dorz.
Tot in 2009 am inceput sa lucrez cu Sergiu Tuhutiu, un pianist deosebit de talentat, un orchestrator cu viziune speciala asupra muzicii, dar si asupra vremurilor in care traim, in general, asupra …relatiei cu divinitatea. Lucrul asta se simte in cantecele pe care le-am lucrat impreuna, care au, asa, o vibratie aparte, un sound luminos si sincer.
Sergiu mi-a povestit despre un interpret deosebit din zona Maramuresului cu care a lucrat foarte frumos cu ceva timp in urma- acesta se numeste Aurel Bolbos. Am ascultat, impreuna,un album intreg al sau si m-am simtit inspirata de interpretarea sa autentica. Mi-am dorit sa cant si eu cateva dintre acestea: "La umbra crucii Tale" , "Blandul pastor" , "Ce folos" , "De ce ma urasti tu , frate " si " Isuse, vesnic calator" . Ulterior am aflat ca primele doua au fost scrise chiar de Aurel Bolbos (primele doua pe versurile poetului Traian Dorz) si am fost foarte impresionata de talentul componistic al autorului.
Le-am inregistrat in luna Martie 2010 si ne-am preocupat ca albumul sa fie gata la timp pentru a-l pune, gratuit, la download pe internet, cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Paste. De ce gratuit? Din doua motive: Pentru ca am considerat vocea un dar si sunt recunoscatoare Cerului pentru marea bucurie de a canta, dar si pentru ca interpretarea acestor cantece mi-a dat starea necesara sa caut anumite raspunsuri, sa ma regasesc intr-o lume care poate, uneori, sa ma schimbe chiar de ma lupt cu asta, zi de zi ; m-a ajutat sa ma inteleg, sa vreau sa ma indrept…si m-am gandit ca oricine ar dori, ar fi bine sa poata trai aceste lucruri, chiar si cei care nu-si pot permite sa-si cumpere albumul. De aceea am convenit cu Sergiu sa fie disponibil gratuit pentru download pe www.paulaseling.ro .
Albumul a fost foarte des descarcat de pe site. Ceva mai tarziu, parintii mei mi-au sugerat sa-l punem pe CD, pentru ca sunt oameni care isi doresc ca acest album sa fie tiparit, sa aiba o coperta unde sa fie trecute versurile, detalii despre cantece si, in ultima instanta, sa poata fi ascultat si de cei care nu au acces la internet. De aceea ne-am dorit foarte tare ca anul acesta , de Pasti, sa-l putem oferi publicului in forma tiparita.
CD-ul cu coperta ampla, cu versuri, il gasiti in Craiova, pus in vanzare de Asociatia Vasiliada iar fondurile castigate din vanzare sunt integral folosite de asociatie in scopul prevenirii abandonului scolar, asa ca va rog, chiar daca puteti sa-l downloadati gratuit, veti face un bine cumparandu-l din magazin, sau daca va e mai usor, dupa Download, faceti o mica donatie in contul asociatiei. www.asociatiavasiliada.ro
ASOCIATIA VASILIADA RO75 RNCB 0140 0184 5698 0001, deschis la BCR Jiul Craiova.
Albumul a fost, totodata, oferit gratuit voua, prin bunavointa lui Marius Tuca si a oamenilor deosebiti de la Jurnalul National, in pachetul special de Paste. Daca v-a placut, daca va permiteti, va rog, din nou, cand aveti timp, sa faceti o mica donatie spre Asociatia Vasiliada - www.asociatiavasiliada.ro . Cei interesati il pot descarca gratuit de aici Sper sa va faca bine sa-l ascultati, e cantat cu dragoste.
Greenpeace România a reuşit să obţină o listă secretă cu localităţile în care statul român ar dori să amplaseze o nouă centrală atomoelectrică. Printre cele 102 localităţi se numără şi cinci din Maramureş, respectiv Ardusat, Târgu Lăpuş, Leordina, Satulung şi Şomcuta Mare. Potrivit normelor internaţionale, în asemenea situaţii, statul are obligaţia de a organiza informări şi consultări cu publicul înaintea luării oricăror decizii în domeniul energiei nucleare, lucru care nu s-a întâmplat defel. Niciunul dintre primarii celor 102 localităţi nu a fost contactat sau informat de autorităţi asupra acestui aspect, afirmă reprezentanţii Greenpeace. "Noi am obţinut lista anul trecut şi, de la începutul lunii august, am trimis tuturor localităţilor mailuri şi faxuri, prin care am întrebat dacă autorităţile locale au fost contactate şi informate despre această iniţiativă. Am insistat până am primit răspuns din partea tuturor şi toţi au spus că nu au fost consultaţi, că nu li s-a cerut părerea şi că nu sunt de acord cu aşa ceva", a declarat Ionuţ Cepraga, coordonator de campanii în cadrul Greenpeace România. • La secret: lista localităţilor preferate Acesta a precizat că există şi o listă restrânsă, cu localităţile preferate, pe care Greenpeace încearcă să o desecretizeze. "Restul studiului este în continuare ţinut sub cheie de către strategii naţionali ai energiei, însă, pentru desecretizarea acestuia, am înaintat o acţiune la Comitetul de la Aarhus şi un proces la Tribunalul Bucureşti. Este şi o listă restrânsă a localităţilor preferate, pe care încercăm să o obţinem. Noi continuăm procesele, facem presiuni să popularizăm acest studiu", a continuat Ionuţ Cepraga. Conform site-ului greenpeace.org, pentru elaborarea "Studiului privind stabilirea amplasamentului unei noi Centrale Nuclearo-Electrice", statul a plătit suma de 902.000 lei.
• Prefectura şi Consiliul Judeţean nu au ştiinţă de centrala atomică
Oficialii Prefecturii Maramureş şi cei ai Consiliului Judeţean spun că nu au ştiinţă despre intenţia de a construi o centrală nucleară pe raza judeţului. Subprefectul de Maramureş, Gyöngyike Böndi, a precizat că aude pentru prima dată un asemenea subiect, pe care îl consideră improbabil şi extrem de greu de pus în practică. "După catastrofa din Japonia, mă îndoiesc că cineva ar vrea să construiască o centrală nucleară pe teritoriul României. Nu am auzit niciodată asemenea poveşti. În ceea ce-i priveşte pe cei de la Greenpeace, nu vreau să fac comentarii vizavi de acţiunile şi declaraţiile lor. Este posibil să se fi vorbit despre hidrocentrale de localităţi, care sunt cu totul altceva. Tot mai mulţi primari se gândesc să atragă fonduri pentru construirea de hidrocentrale pentru curent, dar de aici şi până la a vorbi despre o centrală nucleară, este un pas mult prea mare", este de părere Gyöngyike Böndi. Şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean, social-democratul Călin Matei s-a arătat nedumerit la auzul întrebării. "Nu ştiu ce discuţii poartă pe la Guvern şi pe la ministere preşedintele CJ, Mircea Man, sau dacă a discutat ca o asemenea centrală să fie amplasată în Maramureş, dar un lucru vă spun sigur: vicepreşedinte Consiliului Judeţean, Călin Matei, aude pentru întâia oară de aşa ceva. Nu am ştiinţă, iar dacă aş avea, m-aş opune", a conchis Călin Matei
• "Populaţia nu ar fi de acord"
Majoritatea primarilor maramureşeni de pe lista Ministerului Economiei susţine că nu a primit niciun fel de informaţii oficiale în acest sens, iar o parte din ei a aflat de iniţiativa statului prin intermediul celor de la Greenpeace. "Până când am primit de la Greenpeace înştiinţarea, n-am ştiut nimic şi le-am comunicat şi lor că nu am fost contactaţi de Ministerul Economiei. Nu ştim nimic oficial. Oricum, când se caută o zonă, se face un studiu de impact, iar populaţia în niciun caz nu ar fi de acord cu aşa ceva. Avantaje ar fi fost, că am fi avut venituri la bugetul local şi noi locuri de muncă, dar sunt şi multe dezavantaje. Ar fi trebuit, oricum, să ne comunice, nu să aflăm din alte surse. Aşa, ei hotărăsc spaţiul şi apoi ne împiedicăm de acordul cetăţenilor, că şi ei au un cuvânt de spus", arată Ciprian Vasile Rusu, primarul comunei Ardusat. • Primarul din Leordina ar vrea o centrală în comună Una dintre cele cinci localităţi maramureşene propuse pentru amplasarea unei noi centrale nucleare este şi Leordina. "Nu am nicio informaţie despre amplasarea unei centrale nucleare în Leordina. Având în vedere ce se întâmplă pe plan internaţional, câtă panică au produs radiaţiile, cred că localnicii ar fi reticenţi în a-şi da acordul pentru amplasarea în comuna lor a unei centrale nucleare. Oricum, o astfel de decizie nu se ia aşa uşor. Eu cred că e nevoie de referendum, ca lumea să-şi poată exprima opiniile, dacă va fi cazul. Eu, sincer să fiu, aş vedea un astfel de proiect ca pe o investiţie bună. Având în vedere tehnologiile din ziua de azi, nu văd riscuri pentru populaţie. Noi nu suntem nici zonă cu grad seismic, nici predispusă la alunecări de pământ ş.a. Eu mai cred că un astfel de proiect ar aduce avantaje în zonă, atât economice, cât şi sociale. Dar, la urma urmei, ceea ce contează e opinia oamenilor din comună", a precizat Ştefan Gavriluţ. • Lăpuşul mizează pe proiectele "eco" Edilul-şef din Târgu Lăpuş se declară consternat în ceea ce priveşte construcţia unei centrale nucleare la el în oraş. Acesta nu înţelege de ce s-au trecut pe liste mai multe localităţi din Maramureş când se ştia că nimeni nu doreşte o asemenea construcţie în "ograda lui". "Din presă am aflat şi eu aceste informaţii, pentru că eu nu am cunoştinţe despre aşa ceva. Nu sunt de acord cu o asemenea construcţie şi nici nu voi semna vreun act în acest sens. Putem apela la soluţii ecologice, iar eu pe astfel de proiecte mizez; de construcţie a unei centrale nucleare nici nu vreau să aud", a explicat Mitru Leşe. • Terenuri studiate în Satulung O hârtie oficială a ajuns, însă, la primăria din Satulung, însă primarul localităţii a refuzat categoric construcţia unei centrale nucleare. Acesta a declarat că a dat aviz negativ construcţiei şi a precizat că nici nu vrea ca cineva să îi mai pomenească de un asemenea proiect. Mai mult decât atât, edilul-şef declară că sătenii nici măcar nu au fost anunţaţi despre aşa ceva. "Am primit mai multe telefoane şi hârtii în ceea ce priveşte construcţia unei centrale nucleare, dar am refuzat imediat. Nu vrem noi pericole. Nu înţeleg de ce iniţiatorii acestui proiect au apelat la noi. Au venit mai multe persoane aici, pentru a studia terenuri şi nici măcar nu am fost anunţaţi. Nici măcar studii de fezabilitate nu s-au făcut, iar eu nu vreau să le spun aşa ceva sătenilor, să îmi sară lumea în cap. O asemenea centrală nu are ce căuta aici, pentru că aceasta înseamnă foarte multe riscuri şi eu nu vreau să pun nimănui viaţa în pericol", a declarat Augustin Panici. • "Nu vrem să ne punem viaţa în pericol" Primarul localităţii Şomcuta Mare, Dorinel Vasile Alb, a explicat că au existat zvonuri despre construcţia unei asemenea centrale lângă Someş, în judeţul Sălaj. "Nu s-a discutat niciodată despre aşa ceva şi nici nu am primit vreun act oficial despre construcţia unei centrale în zona Şomcuta Mare. Am auzit că, la un moment dat, se discuta despre o construcţie a unei centrale în zona Someşului, undeva în judeţul Sălaj. Oricum, nici nu aş fi de acord cu aşa ceva şi nici membrii consiliului local nu cred că ar accepta aşa ceva. Nu vrem să ne punem viaţa în pericol", a declarat Dorinel Alb.
Așe cum de-ai venit,măcar cu gândul dacă n-ai putut de tăt, cătră Maramureș,spre a ne bucura cu tații de-o pălincă,d'apăi și de-o slană cu pită și ceapă,așe și noi îți mulțămim că ești în cuget si-n simțiri una cu noi,fapt pentru care declarăm sus și tare ca de amu' rămâi de-al nost'.
Maramuresul Online
